ÎNTÂMPLĂRI DIN CIMITIR...REALE,ÎNTRE ANII 1994-2010

Întâmplările de față sunt reale.Ele sunt trăite de câțiva GARDIENI PUBLICI,deveniți ulterior POLIȚIȘTI COMUNITARI,APOI LOCALI!Unele sunt de groază,altele hazlii,dacă putem spune așa,având în vedere locul desfășurării acestora!

SOLDATUL...PLUTITOR, PESTE CRUCI

Era sfârșitul unei zile de toamnă târzie.Afară era beznă și picături dese și reci de ploaie începuseră să cadă din ce în ce mai tare.Prin jurul orelor 23,cei patru Gardieni Publici care formau două patrule pentru paza cimitirului,s-au întâlnit în cămăruța de la poartă.Un reșou incălzea cât de cât cămăruța.La intrare,trei-patru câini comunitari ce însoțeau mereu patrulele prin cimitir,se făcuseră colac,lângă peretele clădirii administrative.Cei patru gardieni își scoaseră pistoalele mitralieră de la spate și le așeză într-un colț al încăperii.După o ceașcă de cafea și câteva glume care durară vreo zece-cincisprezece minute,porniră cu toții ,oameni și câini,în patrulare,pentru a face înconjurul cimitirului.Porniră pe aleea întâi aflată spre stradă.Pe o parte și alta era o pădure de cruci și monumente funerare,garduri și gărdulețe mici...Ici și colo,lumina de la vreun stâlp de iluminat de pe stradă,răzbătea cu greu până pe unele alei...Gardienii scrutau cu privirea aleeile și împrejurimile,măturând deseori cu lanternele,monumentele ce păreau uriașe în lumina difuză...Înaintea lor,la câțiva pași,o umbră neagră le tăie calea ,trecând dintr-o parte în alta a aleii.Cei patru luaseră poziție de tragere cu pistoalele mitralieră,iar câinii începură să latre și să urle îndelung.

În fața lor,la vreo 10 de metri,un soldat îmbrăcat cu o manta lungă,gen 1877,cu o pușcă la umăr și baioneta pusă,se deplasa plutind peste gardurile și crucile dintr-o parte în alta a străduței,fără să miște brațele sau picioarele.Nimeni nu a schițat nici un gest.Rămaseră nemișcați,muți de uimire,până ce arătarea dispăru undeva în stânga celor patru!Se întoarseră brusc din drum și o luară cu pasul grăbit,aproape alergător, spre poartă,de unde au venit,cu câinii alergând înaintea lor.Ajunși în cabină,se înghesuiră cu toții pe băncuțe și,după ce închiseră ușa în urma lor cu zăvorul din fier,începură să repovestească ceea ce au văzut,căutând o explicație plauzibilă dar care,nu veni ,până la urmă.Rămăsese aproape clar că ceea ce văzuseră,fusese de fapt o FANTOMĂ,mai ales că plecase exact din dreptul unui monument vechi,cu soldați români,de pe la 1917....

În acea noapte,cele două patrule nu se mai despărțiră și nu mai trecură prin zona în care avu loc întâmplarea!

SPĂRGĂTORUL.....

Noapte de vară,spre ora douăsprezece.Doi Gardieni ce patrulau pe lângă gardul cimitirului,la interior,se opriră chiar în colțul edificiului.Scoaseră două pături dintr-un cavou nefolosit încă și le întinseră fiecare pe câte un mormânt din beton,după care se așezară cu ochii spre bolta cerească și, cu țigările în gură,începând să povestească ba de una,ba de alta,așa,ca să treacă timpul mai repede.Cei doi câini se așezară și ei cu botul pe labe,ascultând parcă,cu ochii închiși,ceea ce „debitau”cei doi paznici înarmați.Afară era foarte cald,iar locul ales de aceștia era destul de ferit,departe de intrarea principală în cimitir.Moș Ene sosi repejor pe la genele acestora...Niște greeieri cântau neobosiți aceeași melodie de ani și ani de zile,„CRI,CRI,CRI”,adâncind și mai mult somnul oamenilor și al animalelor...În rest,liniște ca de...mormânt....

Deodată,un zgomot îndepărtat de pași ce se apropia din ce în ce mai tare,îi făcu pe cei doi câini să ciulească urechile și să mârâie ușor...Aproape imediat,o arătare se urcă pe gardul din plăci de beton și,în liniștea nopții,aruncă întâi o geantă în interior apoi sări exact între cei doi gardieni publici ce se odihneau cu pistoalele mitralieră sub cap.Se iscă pe loc o hărmălaie scurtă,moment în care individul ce sărise gardul ,se trezi cu mâinile încătușate și cu fața în jos.

- Ce e cu tine?Întrebă Petre,unul dintre Gardieni.

- Îmi,îmi cer scuze șefule,dar tocmai ce treceam pe stradă și am vrut să o iau pe scurtătură...să nu mai ocolesc cimitirul...

- Ce ai în geantă,mai întrebă același Gardian,în timp ce o răsturnă pe iarbă...

- Ei,am niște lucruri de ale mele,de la muncă....

Când se uitară oamenii legii,văzură un patent,un clește,o „gură de leu”,două casetofoane auto,oglinzi,trei portofele...

Pe stradă se auziră din nou alți pași,alergători de data asta....Un Gardian se urcă pe gard și zări doi polițiști ce se opriră chiar la colț,în dreptul acestora,gâfâind....Când îl văzură și pe paznic pe gardul cimitirului,la unu noaptea,aproape încetară să mai respire!

- Să trăiți!Strigă Gardianul de sus!Căutați pe cineva?

- Băi,ce ești?Întreabă polițistul!

- Sunt gardian...păzesc aici..

- Doamne ce bine!Îmi sărise inima din loc...Fugeam după un nemernic care tocmai ce a spart o mașină mai încolo!Cred că l-am pierdut!

- Nu l-ați pierdut!E la noi!A venit în vizită!

Polițiștii se urcară pe gard și săriră amândoi în cimitir.Hoțul stătea jos pe iarbă cu mâinile încătușate și cu geanta lângă el.

Cei patru își aprinseră câte o țigară și începură să povestească, râzând deseori,de hoț.Îl luară apoi și plecară la secție,ieșind de data asta pe poarta principală...

Gardienii și câinii se întoarseră înapoi,luând la picior,încă odată,aleile întunecate ,fără a mai constata ceva ilegal în acea noapte!